Ducu organizează echipamentul și aranjează partea de cazare, eu si Andy mergem să facem ultimele cumpărături. Eu și Andy Otteno - fiul regretatului medic Joseph Andrews Otteno (originar din Kenya), doctorul negru, așa cum îl știu toți cei din Curtea de Argeș.

Perfect! Am mers in piață și ne-am apucat de făcut cumpărături: d-aia, d-aia și d-ailaltă. În timp ce bobinam printre tarabe, de pe una dintre ele cade pe jos o portocală. Mă reped spre ea să o ridic, însă, cu rapiditatea unui luptător ninja, o bătrână gârbovită, încovoiată de spinare prinde portocala înaintea mea. Am murit de ciudă! Bătrâna dă să bage portocala in desaga pe care o căra după ea.

- Ce faci, bre, îmi iei portocala? Dă-mi portocala că e a mea! Nu văzuși că acu-mi căzu? zic eu uitându-mă la biata femeie ca la ultimul hoț nemernic. (Chiar credeam că fac o mare grozăvie....)

- Ia-o, maică! Ia-o dacă e a lu’ tale. Că io și-așa o dădeam la porc! zice bătrâna cu subînțeles, ușor frustrată de situație.

Am luat portocala triumfător. Andy râdea cu gura până la urechi, uimit de gestul meu:

- Nu ești sănătos...

Am plecat către munte. Mergeam in Piatra Craiului la o sesiune de drumeții prin zăpada și la una de dat cu “ciolofanu’” (știam noi un loc). Pe drum, după ce tocmai trecusem de Domnești, mă apucă remușcările – asta după ce și Andy mi-a bătut obrazul:

- Bă, poate că biata femeie ar fi mâncat și ea o portocală. Câte portocale crezi că a mâncat la viața ei?

- Să știi că ai dreptate! Ce nemernic am fost! Și ne bufnește râsul amintindu-ne cât de rapidă a fost baba când a prins portocala.

Nici nu am terminat bine hohotele de râs, că pe drum – pe partea noastră de mers – venea o babă mai bătrână decât cea din piață, mai cocoșată și mai gârbovită.

- Oprește, zic. Oprește și hai sa-i dăm ei portocala!

Andy pune frână bruscă! Dau să cobor, dar mă răzgândesc. Mă uit la Andy și la pielea lui creolă, mă bufnește râsul și-i zic:

- Du-te și dă-i-o tu!

Andy pricepe ce vreau, ia portocala, coboară din mașină și aleargă către babă care între timp se îndepărtase de noi, mergând agale către Domnești.

-Mamaieeee, stai bre așa! Hei! Mamaieeeee...!

Baba se întoarce greoi și, punându-și mâna streașină la ochi, se uită către Andy care se apropia în fugă de ea. Ochii i se făcură mari. Vedea un negru de 1,90 m venind în goană spre ea. Când Andy ajunse in fața ei, aproape că se îndreptase de spinare...

- Ia, mamaie, portocala asta!

Baba ezită.

- Ia-o, bre, ia-o și zi BOGDAPROSTE!

Cu barba tremurândă, după ce a înghițind de două ori cu noduri, bătrâna a întins prudent mâna după portocală.

- BOGDAPROSTE, maică!

-Să fii sănătoasă, mamaie! zise Andy și dădu să se întoarcă la mașină.

Femeia stătu o clipă în loc, vru să plece dar se răzgândi. Cu glas tremurând strigă temătoare după Andy:

-Auzi, maică, da’ să nu cumva să fie otrăvită și să mor!

...

(D.D)